Mulţumiri!

imagesBănuiesc că sunteţi supăraţi pe mine şi de aceea nu îmi permit să vă reţin prea mult. E posibil să credeţi că e în totalitate vina mea şi nu vă condamn deloc. Vă rog însă un lucru : nu uitaţi că, deşi uneori puţin exagerat, de multe ori Dan spunea aici că sunt toată numai suflet. Nu mă laud singură, urăsc asta şi cred că şi dacă m-aş strădui, încercarea mea ar eşua în cel mai lamentabil mod posibil. Ar ieşi aşa o strămbătură din genul celor pe care le afişează actorii proşti când vor să stoarcă o lacrimă. Dar aş risca spunând că avea dreptate. Şi sufletul ăsta mare al meu nu poate, oricât l-aş ruga eu, să nu mă strângă acum de gât. Să nu mă sufoce. Şi nu e deloc uşor. Nu o să spun nimic care să mă “salveze” pentru că mi se pare deplasat şi nu e drept faţă de nimeni. Dar poate că nici faţă de mine nu ar fi drept să nu vă scriu. Pentru că asta simt acum, asta îmi doresc şi aşa cred eu că e mai bine. Iertaţi-mi, vă rog, egoismul dar acum nu pot altfel. Decât aşa, să vă las aceste rânduri. Continue reading

Posted in Gânduri | 135 comentarii

Capăt de linie, final de drum

gAm să adaptez una dintre nenorocitele alea de legi ale lui Murphy şi am să spun aşa : dacă atunci când un lucru merge bine există o cât de mică şansă, cam cât un vârf de ac de negru sub unghie sau un păduche în blana miţoasă a unui ciobănesc mioritic, ca acel lucru să se sfârşească prost, atunci aşa se va sfârşi. Nu ştiu cum aţi perceput voi această poveste dar nu m-ar mira ca unii nici să nu o fi crezut a fi reală. De altfel am primit cu ceva mai mult timp în urmă un mesaj în care eram avertizat că s-au trimis e-mail-uri prin care unii dintre cei ce ne vizitau blogul erau “informaţi” că sunt prostiţi şi că blogul este o făcătură pusă la cale de o singură persoană care nu are altceva în cap decât să rupă norii blogosferei, să facă trafic şi-n felul ăsta să se umple de bani ca broasca de mătreaţă. Continue reading

Posted in Uncategorized | 107 comentarii

Şi câinii mănâncă …

ciutacu

… din firimiturile ce cad de la masa stăpânilor lor.

Asta nu va fi o postare de week-end dar la halul în care mă simt de câtva timp încoace noţiunea de week-end este învăluită în ceaţa densă a începuturilor de poveste gen “a fost odată…”. Ca să înţelegeţi exact cum mă simt pot să aduc în discuţie inclusiv faptul că am luat în calcul posibilitatea (şi încă nu sunt în posesia unei  decizii definitive asupra acestei intenţii), de a mă retrage de pe blog. Din păcate gândurile care-mi şuieră prin creier şi pe care le-aş putea aduce ca argumente ale acestei intenţii nu fac parte din categoria celor pe care să le pot face publice. Când sunt sub impulsul bâzdâcilor, indiferent de natura lor, caut un subiect pe care să-mi vărs nervii (accept şi varianta “otrava” sau “veninul”)  ori un astfel de subiect este la fel de potrivit cu un început de week-end la fel cum este  “Sonata lunii” la o nuntă de manelişti. Aşa că am să-i rog pe cei ce nu doresc să-şi strice ziua să se oprească din lecturarea acestei postări, aici. Continue reading

Posted in Nervi | 38 comentarii

O picătură dintr-un mic ocean

sailorÎnainte de plecarea Dianei, știind că perioada în care voi presta pe blog de unul singur urma să fie una destul de consistentă, luasem în calcul și varianta să vă țin în povești de pe mare, de pe vremea când mă dădeam eu cu bamporul „pe mările și oceanele lumii”. Că sunt atâtea încât și doar primul voiaj, cel de stagiu dacă ar fi fost să facă obiectul acestor rememorări, ar fi fost suficient să acopere întreaga perioadă de absență. Fiindcă pe mare timpul trece și se calculează cam ca la câini și pisici așa că un an „terestru”,  este resimțit cam ca  7 „marini”. Și din 7 luni cât a durat acel prim voiaj, înmulțit cu 7, dau vreo 4 anișori de povești, cât să trezesc, prin numărul de episoade în care-aș fi împărțit povestea, inclusiv invidia producătorilor soap-operei „Tânăr și neliniștit”.  Nu știu să spun exact care au fost motivele care m-au determinat să renunț la această idee. Cred că a fost vorba în principal despre faptul că fiind vorba despre o perioadă de timp la care țin poate un pic mai mult decât la altele, nu aș fi vrut să fiu superficial în rememorarea ei, să uit vreun lucru sau să prezint sărăcăcios un altul.  Continue reading

Posted in We like it | 39 comentarii

O seară de miercuri cu cuvinte : mi-am tras câine nou-nouţ !

r6În relaţia mea cu animalele mă declar de culoare gri… Nici nu mor de dragul lor, înălţându-le ode şi cântece de slavă, despăduchindu-i cât îi ziulica de lungă şi suflându-le sub coadă dar nici nu dau cu pietre după ele. Le iubesc, dar nu necondiţionat. Şi sunt de părere că locul unui animal nu este între cei patru pereţi ai casei. De aceea, dacă aş locui într-un apartament, nu aş creşte niciun animal. Ştiu că vor exista voci care vor strâmba din năsuc citind asta, la fel de bine cum ştiu că în anumite situaţii date prezenţa unui animal de companie este mai mult decât benefică indiferent de circumstanţe. Iar astfel de lucruri sunt de înţeles şi de acceptat. Am spus doar ceea ce aş face eu în actuala şi propria situaţie fără să afirm că nu există posibilitatea ca în viitor să îmi revizuiesc această părere. Continue reading

Posted in De toate | 48 comentarii

Mă simt fix ca un dinozaur !

travestitCa şi cum nu era de ajuns faptul că nişte geneticieni, care nici măcar cercetători britanici nu erau, au afirmat  sus şi tare că lucrurile stau taman pe dos faţă de percepţia multimilenară conform căreia femeia reprezintă sexul slab şi că , în fapt, perechea cromozomială xx a femeii este o construcţie mult mai puternică decât x-ul combinat cu un y mult mai fragil, sărac  şi degenerativ în gene al bărbaţilor, a mai apărut un fenomen îngrijorător: autodistrugerea ! :evil: Şi în timp ce x-ul  (cel care dă forţă sistemului imunitar şi longevităţii -iar femeile au pus mâna pe doi dintr-ăştia :evil: ) devine din ce în ce mai puternic şi viguros, y-ul nostru cel de toate zilele pare a fi doar sursa tuturor relelor, şutul în dos pe care viitorul pare decis să ni-l administreze pentru a ne scoate de pe scena vieţii. Nouă, bărbaţilor, pare să nu ne fi rămas decât contemplativa postură de a sta cu curu’ pe bordură scuipând coji de seminţe şi privind galeş şi acru la drobul de sare ce stă să ne pice-n freză, drob metamorfozat într-o din ce în ce mai apăsătoare călcătură de toc cui pe gâtul nostru inundat de bere. Şi pe măsură ce femeile devin numeric majoritare,  noi nu doar că ne complacem în a ofta în coada vreunui cortegiu funerar monitorizând cu pesimismul porcului în Ajunul Crăciunului cum “uite-aşa ne ducem toţi, unul câte unul” , dar ne mai punem şi singuri beţe-n roate alegând să trădăm idealurile masculinismului ştiinţific (cum ar fi zis tovarăşul Iliescu dacă TAB-ul pregătit din vreme spre a-l livra poporului flămând de libertate ar fi greşit destinaţia şi în loc de Piaţa Revoluţiei l-ar fi dus în Piaţa Dispariţiei Bărbaţilor de pe Faţa Pământului). Continue reading

Posted in We like it | Tagged , , , , , , , , , , , | 48 comentarii

Binele tuturor ? Să fiu iertat, o utopie …

noDeși un blog personal este locul în care atât teoretic cât și practic îți poți permite liniștit orice, de la expresii deoacheate până la rețete cu ingrediente voit greșite de  să li reverse curioșilor coca din tăvi și să le măcăne rața pe varză, personal evit să emit judecăți de valoare, să dau sfaturi, să îmi vopsesc gândurile proprii în culoarea stridentă a adevărului unanim acceptat sau să mă ofer drept model de conduită universal valabilă. Și nu vreo supradoză de modestie este cea care mă determină să adopt această poziție ci atât lista destul de consistentă a unor lucruri care nu prea mi-au ieșit tocmai bine cât mai ales faptul că o astfel de imagine de atoateștiutor m-ar lipsi de orice posibilitate de-a dovedi că sunt cald și uman : dreptul de a greși, de a gafa, de-a da cu bâta-n baltă. Continue reading

Posted in De toate | Tagged , , , , , , , , | 56 comentarii

Fractură logică.

headacheImposibil să nu vă amintiţi că m-am tot lăudat pe blogul ăsta cum că, vezi Doamne, ce tare am fost eu prin şcoală pe la matematici. În scripte matricole şi prin diplome, chiar aşa şi scrie, astfel că laudele, chiar deşănţate fiind, au oareş’ce acoperire în realitate. Se vede însă treaba că uneori realitatea, percepută la nivel de date exacte, îmbracă forme variate. Şi a venit timpul acum să întorc medaliile şi cu reversul (sau dosul, dacă preferaţi) şi să mă declar un tolomac cu acte-n regulă. Şi am să mă acopăr de penibil mărturisind că am pierdut un sfert de bunătate de sâmbătă seara încercând să dau de capăt unei probleme. Dacă eram isteţ, aşa cum îmi place să mă prezint mai ales dacă sunt şi domniţe de faţă :oops: , o rezolvam în 5 minute şi-aveam şi eu timp de o baie-n mare spre asfinţitul soarelui. Aşa, am stat ca un împăiat acasă, încercând să storc 3 grame de inteligenţă din neuronii vlăguiţi pe care mă mai pot baza. :evil:  Continue reading

Posted in We like it | 38 comentarii

Despre nume, într-o zi onomastică.

lettersNu cred în horoscoape, indiferent de ce natură sau nație or fi ele. Și am și un motiv întemeiat pentru asta. În timp ce mama se pregătea să livreze luminii zilei un exemplar comun la o primă vedere dar care avea să urle cât zece în primul lui an de viață (conform legendelor transmise pe cale orală de martori oculari, dar mai ales, auditivi ai concertelor susținute de subsemnatul la acea vreme), a împărțit salonul și s-a împrietenit foarte cu o altă viitoare mămică. Prietenia lor avea să fie cimentată de faptul că au născut practic la diferență de 4-5 secunde. Ulterior s-au întâlnit din ce în ce mai rar (de, ale vieții valuri) până ce practic nu s-au mai văzut ani buni. S-au întâlnit atunci când, în clasa a III-a fiind, ne-am pomenit cu un nou coleg de clasă. În toți anii ce au urmat până la finele clasei a VIII-a, orb, surd sau mut să fi fost, ori toate trei la un loc și tot ai fi putut observa că eu și „celălalt” eram total diferiți. Ce era la mine alb, la el era negru tăciune, ce aveam eu uscat precum Sahara la el era la fel de umed ca fundul gropii Marianelor. Născuți în același loc, la diferență de doar câteva secunde, nu doar că nu ne asemănam în vreuna dintre trăsăturile de caracter dar ai fi jurat chiar că datorită felului de-a fi al fiecăruia era mai probabil să fi fost născuți pe planete diferite. Continue reading

Posted in E-mail-uri. | 55 comentarii

Mulţumiri. Şi dor.

aloneÎn dimineaţa asta m-am trezit cu jumătate de suflet vopsit negru şi jumătate alb.  “The dark side of the moon” se datora în principal faptului că eram programat pentru spovedanie (în sensul strict al cuvântului). Eram programat dar nu şi pregătit. Şi asta pentru că, după obicei, părintele duhovnic avea să mă întrebe printre altele dacă sunt supărat pe cineva sau certat cu cineva ori eu urma apoi să merg la serviciu unde aveam nişte poliţe neplătite şi logic, plata acestora avea să se lase cu ceva scandal. Şi aş fi vrut ca spovedania să fi fost ulterioară acestor momente că nu de alta dar le puneam şi pe astea pe listă cu restul zecilor de păcate pentru care aş fi cerut iertare. Şi-i cam aiurea să trăieşti cu senzaţia că după ce s-a trecut cu buretele peste faptele mai puţin bune şi te simţi şi tu un pic mai bine şi mai puţin păcătos, să mergi în următorul sfert de oră şi să faci cu ou şi cu oţet şi-apoi să ştergi pe jos cu nişte unii, chiar dacă lucrul ăsta este perfect îndreptăţit. Aşa că am amânat momentul spovedaniei iar cei de la serviciu ar face bine ca pe sub nădragi să-şi pună-n dimineaţa asta chiloţei de tablă. Continue reading

Posted in Emoții | 50 comentarii

Căldura, bat-o vina…

bb1Am primit pe e-mail următoarea

„Problemă de matematică

Iată un exemplu de calcul care ar face ca și loazele să ia bacul cu note maxime.
Acest exercițiu a fost creat de un profesor de matematică de la Universitatea din Barcelona, care apoi le-a cerut elevilor sai sa il rezolve.

Problema:
Mama are cu 21 ani mai mult decât copilul său și peste 6 ani copilul va fi de 5 ori mai tânăr decât mama.
Întrebare: UNDE ESTE TATĂL?

Această problemă se poate rezolva matematic; nu e atât de dificilă cum pare.
Soluția este dată mai jos! Încercați, totuși, să o rezolvați singuri !!! :lol: Continue reading

Posted in E-mail-uri. | 59 comentarii

Miercurea fără cuvinte

Frânturi de viață… Idee pornită de la Carmen.

Cu scroll în jos.

Posted in Emoții | Tagged , , | 41 comentarii

Marţi, trei ceasuri…

wlLa ora la care scriu aceste rânduri, Diana este, oficial, de câteva zeci de minute, în concediu. Ceea, ce, dacă nu mi-aş fi mâncat deja tot concediul pe 2013, mi-aş fi dorit şi mie. :evil: Şi, ca să vedeţi că nu-s negru la suflet şi nici egoist, şi vouă. Da’ nu se poate. Îmi rămâne doar să îi doresc să aibă parte numai de zile frumoase şi de neuitat, mai ales că va avea parte în acest concediu de o serie de experienţe ce pot fi categorisite ca premiere. Dar, despre toate astea veţi afla, dacă desigur va dori să le împărtăşească, la întoarcere. Cert e că există şanse destul de mari ca acolo unde va merge să nu prea aibă posibilitatea de a intra pe blog. Şi asta, pentru subsemnatul, nu e tocmai de bine. O perioadă de o săptămână, poate chiar 9-10 zile, rămân singur singurel în garsonieră. Habar n-am cum am să gestionez intervalul de timp. Când veţi intra la noi, dacă veţi găsi ciorapi atârnaţi de lustră, chiuveta plină cu vase nespălate, praf de două deşte pe peste tot şi gunoiul făcut moviliţă şi blătuit sub preş, sper că veţi înţelege. Habar nu am ce voi posta în lipsa ei, atâtea zile la rând. De obicei ne consultăm. Acum însă voi fi ca vai de mămiţica mea, doar eu şi gândurile mele puţine şi dezlânate. N-am s-o las însă să scape atât de uşor. Aşa că mâine, în preziua plecării, va trebui să scrie o postare mai aşeee… , mai “dă feeling”, ceva care când va fi să recitesc să mă facă să-mi înnod lacrimile în bărbie, să-mi smulg părul din cap, să îmi dau foc la holde şi să-mi otrăvesc fântânile. Asta ca să se-nveţe minte să mă mai lase singur acasă. Continue reading
Posted in De toate | 26 comentarii

Între a cere şi a primi

imagesNu îmi amintesc când am cerut ultima dată ceva concret cuiva. Ceva “la obiect”, cu semnul exclamării.  Nici măcar cu punct şi virgulă, poate doar cu puncte de suspensie  dar şi atunci cu un tremur nefiresc în voce. “Cererile” din ultimul timp s-au limitat la “te rog, dă-mi şi mie dosarul, foaia cu concediile” sau “vă rog să-mi daţi o pâine”. Şi mi s-au dat toate. Dar nimic mai mult. Primim cât cerem, nu? Nu am prea ştiut să cer şi, se pare, nici nu i-am dat vieţii şansa să mă înveţe asta. Copil fiind, nu simţeam că îmi lipseşte ceva, chiar aş risca să spun că soarta m-a ferit de “întâlnirea” cu lipsurile. Cu o pătură şi două păpuşi, transformam un colţ al camerei într-un univers în care aveam şi fabrică de jucării şi câmpii cu flori şi un curcubeu pe care mă urcam ca să pot vedea castelul dintre munţi. Nu îmi doream mai mult şi cred că nici nu m-ar fi făcut mai fericită o cameră tapetată cu păpuşi. Mă mulţumeam cu puţin? Poate… Continue reading

Posted in Gânduri | Tagged , , , , , | 54 comentarii

Ce s-o fi-ntâmplat cu noi între timp ? . . .

foto revista TangoProbabil circulă zilele astea pe e-mail-urile tuturor celor ce ţin legătura şi sunt activi în această zonă de transmitere a mesajelor. Posibil ca voi să o mai fi văzut pe undeva atâta timp cât o amprentă cronologică prezentă în text o “datează” ca aparţinând anului 2012. Eu însă am descoperit-o abia astăzi. Şi m-a marcat suficient încât să simt nevoia să îi dau “share” şi către voi. Nu ştiu să răspund la întrebarea din final. Nu pot răspunde punctual despre vinovaţii acestui genocid cultural şi de identitate produs. Am înlocuit doina cu maneaua lui Guţă şi Salam. Continue reading

Posted in Nervi | Tagged , , , , , , , , , , | 49 comentarii

Despre blog şi bloggeri

imagesAstăzi aș vrea să vă invit la discuții mai mult decât de obicei. Îi putem spune ”șuetă”, ”șezătoare”, ”cenaclu”, ”schimb de opinii”, oricum, mai puțin bârfă pentru că nu ne preocupă asta. Mizez pe faptul că, fiind vineri, ne permitem să ne întindem mai mult la povești. Asta în cazul în care nu sunteți deja cu bagajele la ușă gata să fugiți spre mare, munte sau pe la un Festival al berii că e imposibil să nu fie cel puțin un oraș care să bifeze și așa ceva. Eu nu pot nici una nici alta pentru că sunt în câmpul muncii iar cu berea mai puțin deoarece în orașul meu se desfășoară evenimente sportive și nu dă bine să fac spume pe la nasul celor care trudesc să ducă probele la bun sfârșit. Dacă vă aflați în categoria celor gata de ”evadare”, nu-mi rămâne decât să vă urez zile cu soare și să vă întoarceți cu chef de a ne delecta și pe noi cu ce-ați văzut voi. Pe toți ceilalți îi invit să se așeze comod și să punem împreună țara la cale vorbind despre ceea ce, într-o oarecare măsură, ne pasionează pe toți (că de aia suntem aici), despre ceea ce ne-a adus aici, ne-a ”făcut” cunoștință,  pe scurt, ca să nu uităm de ce ne-am adunat : blogul. Continue reading

Posted in De toate | Tagged , , , , , , | 106 comentarii

Cuc şi altă pasăre

Text nerecomandat minorilor care nu au împlinit încă 5 ani !

lg1Am început săptămâna sub impulsul unor mereu vii amintiri din copilărie şi cred eu că se cade ca măcar o dată-n viaţă să fiu consecvent şi să încerc să strâng cât mai multe date pe o aceeaşi temă. Departe de mine intenţia de a încerca să epuizez subiectul. Am avut o copilărie plină, binecuvântată. Dând filmul înapoi, descopăr cu bucurie că fie şi numai pentru acea perioadă a vieţii şi tot a meritat să mă nasc, indiferent de şuturile în coloană şi pumnii în ficaţi cu care, ulterior, existenţa de matur m-a gratulat. Şi am să povestesc astăzi despre un moment crucial, un punct realmente de cotitură care m-a transformat dintr-un misogin începător spre incurabil în bărbatul protector şi plin de înţelegere care sunt astăzi.  Continue reading

Posted in We like it | Tagged , , , , , , , , | 49 comentarii

Declarație de dragoste (Miercurea fără cuvinte)

De data asta chiar îmi propusesem să tac. Mâlc. Și să nu scot un sunet. Apoi am observat că unele dintre fotografiile primite într-un e-mail pe marginea cărora am „construit” postarea, conțin și texte inserate. Așa că de intenția mea de a vă oferi o zi de miercuri fără cuvinte s-a ales iarăși praful. Mă rog, mă cam alint acum. Fiindcă inserarea acelor cuvinte este chiar una bine venită, ele fiind extrem de bine alese deși nu de fiecare dată a fost specificată și sursa. O scăpare pe care, eu unul, sunt dispus să o trec cu vederea. O zi frumoasă să aveți !

500

Continue reading

Posted in E-mail-uri. | Tagged , , , , , , , | 33 comentarii

Re-amintiri din copilărie

c1Mă lăudam cu ceva vreme în urmă (şi când spun “mă lăudam” veţi înţelege că e vorba despre mine, Dan. Diana nu are astfel de apucături :lol: ) că premiul câştigat la concursul librăriei online Libris nu a fost primul din “cariera” mea blogăristică. Doar că acel prim premiu nu fusese obţinut din postura de proprietar de blog, la acea vreme fiind mai speriat de ideea de a “porni” un blog decât de o eventuală primă disfuncţie erectilă. Dar iată că, împreună cu Diana am reuşit să punem pe picioare un blog proprietate personală, după cum acum sper că, peste ani,  şi cel de-al doilea moment prezentat mai sus ca fiind creator de panică să-l “experimentăm” tot împreună. Că doar aşa se spune, nu ? : la bine şi la rău. :twisted:

Să revenim însă la premii şi la dorinţa mea de-a mă umfla în pene în această dimineaţă. Tema concursului aducător al primei mele recunoaşteri (unanime şi de netăgăduit şi, da !, puteţi aplauda în situaţia în care chiar nu vă puteţi abţine) ca şi compozitor de texte era una pe cât de simplă pe-atât de generoasă : o povestire amuzantă din copilărie. Acum, faptul că tema era una la îndemâna oricui nu-mi diminuează cu nimic meritele (când simţiţi că nu mai puteţi să mă suportaţi în felul acesta, vă rog să luaţi în calcul faptul că, totuşi, o fac mult mai rar decât aş fi tentat :oops: ). Şi ca să vedeţi şi voi cum respiram talent prin toţi porii la vremea respectivă ( asta e ultima. Jur ! :oops: ) dar şi datorită faptului că de ceva vreme nu prea găsesc inspiraţie decât în cauze cenuşii spre negru şi tare nu aş vrea să vă mai fac părtaşi la motivele mele de revoltă, nervi şi supărare, vă las mai jos textele care au dus la câştigarea acelui premiu. Sper să nu vă treacă prin minte să aduceţi critici acestor texte. :evil: Sau, cel puţin, nu azi. Pentru că astăzi chiar nu s-ar prinde de mine. Azi mă consider important şi nimic din ceea ce veţi spune nu va schimba asta. Că nu s-a inventat încă prăjină care să-mi ajungă în această frumoasă dimineaţă, pân’ la ilustrul nas.  Deci :  Continue reading

Posted in Emoții | Tagged , , , , , , , , , , , , | 46 comentarii

Duzina de parole

email1A fost o săptămână plină şi bine face că se încheie. I-am putea spune „săptămâna shaorma” că a avut de toate în ea. Şi toate au fost de natură a ne creşte tensiunea şi colesterolul în aceeaşi măsură în care ne-a distras atenţia de la anunţul cu scumpirile, ştire abia şoptită. Şi uite aşa, ţara a avut ocazia (a câta oară?) să pună pe foc oala în care a băgat tot ce înseamnă învăţământ românesc de la mic la mare, urându-le tuturor dascălilor „vacanţă plăcută” în stilu-i mioritc. Ei înghit în sec, fără banii de vacanţă pe carduri că deh, ţara arde şi nu merită să ne pierdem timpul cu mărunţişul lor. Suntem prea ocupaţi să-i numim pe toţi şpăgari, incompetenţi, dezinteresaţi, etc. Şi pentru că pe de-o parte sunt obişnuiţi cu astfel de tratamente şi pe de alta şi cea mai importantă, nu-i îi vor putea „lăsa baltă” pe copii, în sesiunea din toamnă vor merge din nou la supravegheat tot pentru 25 de lei (sau pe mai puţin), vor merge şi la corectat încasând din nou duşuri reci din partea „stimabililor” care, de la înălţimea fotoliilor, sunt incapabili să facă diferenţe. Nu sunt nici ei de condamnat, de la înălţime totul se vede mic şi ai teribila senzaţie că toţi îţi mişună pe la picioare. Nu contează, trecem peste toate, „succesuri” să fie! Continue reading

Posted in Nervi | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 15 comentarii

Ferește-mă, Doamne, de inteligenți, că proști, în România, nu mai sunt !

stupid1Subiectul clar al acestor zile este școala românească. Cum și ce anume este bun în educația mioritică dar, mai ales, cum, ce și cât este greșit, rău, dezastruos. Pe tema asta se pot scrie 500.000 de postări și articole și chiar și-așa subiectul ar fi departe de a fi epuizat. Învățământul românesc a devenit o veritabilă buruiană, practic imposibil de exterminat. Când crezi că ai scăpat de o tulpină, tăindu-i toate rădăcinile, o alta răsare mândră între două linii albe în mijlocul celei mai nou construite autostrăzi, adică fix acolo unde asfaltul ar trebui să fie impecabil. Doar că nu e. La noi, asfaltul se toarnă cu gropi deja incluse, ca și cum acestea s-ar fi aflat prevăzute chiar și pe planurile proiectantului. Continue reading

Posted in Nervi | Tagged , , , , , , , , , , | 45 comentarii

Vise amanetate

imagesAş fi vrut să le pot spune că e doar un joc şi că mă voi întoarce… nu trebuie decât să închidă ochii, să mă lase să mă ascund şi apoi să mă strige. Să nu se supere că nu le răspund, să mimeze îngrijorarea doar ca să mă facă să ies din ascunzătoare şi să umplem apoi camera cu râsetele noastre.
Aş fi vrut să mă pot preface că sunt supărată şi ele să înţeleagă că e doar un moft, că mă alint doar ca să vină să mă îmbrăţişeze. Eu să uit repede motivul supărării, ele să se comporte ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Aş fi vrut să le pot certa în glumă pentru că nu sunt disciplinate iar ele, ca de obicei, să-mi spună că eu le-am făcut aşa şi că farmecul lor constă tocmai în dezordinea asta delicioasă. Că puteau fi altfel, puteau fi altceva dar eu le-am vrut aşa. Să mă încrunt puţin, apoi să ne prindem de mâini şi să ne învărtim, să ne aruncăm pe spate în fân proaspăt cosit şi să ne împăcăm fără să ne amintim de ce ne-am certat.
Aş fi vrut….. Continue reading

Posted in Gânduri | Tagged , , , , , , , | 30 comentarii

Mare-i grădina…internetului

indexAm încercat zilele astea să-mi amintesc în amănunt cum s-a desfăşurat examenul de Bacalaureat „pe vremea mea” şi mi-am dat seama că orice aş zice, o să fie cineva care să-mi spună “Păi stai aşa, că la tine a fost floare la ureche, să-ţi spun cum a fost pe vremea mea…” Şi tot aşa. Oricum, suntem deja sătui de discuţiile astea şi nu ăsta e subiectul postării dar trebuia o introducere că aşa am învăţat la şcoală :D Că introducerea nu are nimic în comun cu ceea ce urmează, am învăţat din ziare :D unde titlul spune ceva şi ştirea total altceva. Revenind la şcoală, mi-am amintit cât m-am chinuit eu cu marea “descoperire” : internetul. Aveam de făcut o lucrare în limba engleză despre Beatles. Aveam la biblioteca liceului doar câteva reviste în care am găsit informaţii cât să acopăr 4-5 pagini. Mi s-a recomandat să încerc pe internet. Greuuuu! De wikipedia habar nu aveam pe atunci şi nici Google nu era atât de “informat”, ba din contră aş spune. Deh, până la urmă a ieşit mai mult o lucrare în care îmi spuneam eu părerea despre ei. Ce ştiu sigur, sigur, este că 28 de lucrări nu aveau nimic în comun pentru că nu aveam nici o şansă să “furăm” aceleaşi informaţii. Cu ocazia aia am descoperit şi mIRC-ul şi cred că ăsta e unul dintre motivele pentru care nu-mi place să “vorbesc” pe mess. Nu prea mai are farmec. Jumătate din timpul petrecut în sălile de net îl alocam lucrării, restul …conversaţiilor prin “camerele” chatului. Eheeiii! Ştiu, la alţii a fost şi mai greu, nu susţin că noi am pus coada prunelor sau a măturii dar acum parcă încerc aşa, un soi de invidie, milă, dezgust, când văd că în trei zile se face o lucrare de licenţă. Să revenim. Acum de orice pot spune că ducem lipsă dar de informaţii nu. Şi nici măcar o selecţie mai de Doamne-ajută nu mai poţi face fiindcă orice ai tasta, te poţi trezi cu ecranul plin de alte păginuţe care se deschid singure ca să nu te oboseşti cu clickul. :evil: Continue reading

Posted in De toate | Tagged , , , , , , , , | 55 comentarii

Miercurea fără cuvinte

Tu nu ești obligat să zici „Mmm…”, dar eu nu mă pot abține. Nu mă pot abține să nu zic ceva. Așa că deși știu că iar avem de-a face cu o zi de miercuri, am să încalc iarăși, a câta oară ? :oops:, regula tăcerii. Dar am să spun numai atât : dacă elevii de-a XII-a de la „uman”, ne-ar fi citit blogul, ar fi parcurs și „recenzia” de doi bani pe care am făcut-o romanului lui Mihail Sebastian, „Accidentul”. Nu era pentru uz didactic, dar, de un 5 amărât eu zic că ieșea. ;)

Și-acum,  trecem la poze, conform ideii propuse de Carmen. Priviți-le cu luare-aminte, poate se dau la bac la anul ! Vedeți doar c-avem pile !  Și dacă nu la bac, dacă se continuă cu trendul actual, în câțiva ani la evaluarea de  final de-a VIII-a sigur se va ajunge la cărți de colorat.  :lol:

100

Continue reading

Posted in De toate | Tagged , , , , , | 38 comentarii

O întrebare, un răspuns.

214S-au auzit începând cam de ieri de pe la o serie de voci ce susțineau că proba scrisă la română ar trebui repetată. Personal, nu pot fi de acord cu această idee, atâta timp cât nu există punctual decât cazul liceului „Dimitrie Bolintineanu” din capitală. Percepția generală o avem cu toții. Se copiază în draci, în toate felurile posibile și imposibile. Dar, hoțul neprins, e negustor care poate accede-n toamnă la o facultate. Unde-i altă negustorie și unde chestia cu „prinsul” îmbracă forma elegantă a autonomiei universitare.

În dimineața asta pe un post de radio era lansată ca temă de discuție exact această întrebare : „Credeți că proba la limba română ar trebui repetată ?” Printre zeci de răspunsuri comune, am reținut și unul care m-a uns pe suflet :

„Nu, nu proba la limba română ar trebuie repetată. Dacă s-ar impune să repetăm ceva, aceea ar fi proba de maturitate din decembrie 89. Deci, revoluția din 89 ar trebui repetată.” 

Să înțelegem din spusele interlocutorului respectiv că și atunci cineva a știut dinainte subiectele și a venit cu fițuici deja scrise de acasă ? (întrebare retorică) Și dacă da, cu ce am fi mai pregătiți acum să susținem acel examen la care atunci am picat cu brio ? Ce s-ar schimba ? :roll:

Posted in Nervi | 30 comentarii

Psiluneli : un drum, o alegere …

ceasZiua, ştiam. Citisem în josul unei pagini îngălbenite dintr-o carte. Fixezi ora 12 a ceasului spre soare iar bisectoarea unghiului format cu limba ce arată ora, îţi indică sudul. Iar noaptea, noapte era puţin, doar un picuţ, mai greu dar şi mult mai plăcut. Îmi arătase bunicul odată, în timp ce stăteam întinşi pe un braţ de fân la păzit via. Căutam printre miile de stele Carul Mare. Uneam c-o linie ultimele două “roţi” şi la cinci distanţe măsurate între cele două roţi, pe linia lor,  se găsea o stea care se distingea prin strălucire : Steaua Polară. Nordul. Continue reading

Posted in Gânduri | Tagged , , , , , , , , , | 24 comentarii

Zâmbim şi noi azi?

examenDupă ce se vor calma spiritele cu rezultatele la evaluarea naţională care, potrivit unora, au fost “bune dar nu foarte bune, oricum mai bune decât anul trecut dar nu aşa de bune cum ne-am fi aşteptat”, vor apărea şi celebrele perle ale elevilor.  Se vor scrie zeci sau poate sute de “articole” la subiect, le vom vedea şi auzi şi la ştirile Pro TV, Antena 1, Prima, B1, RTV, Realitatea, Antena 3, Digi, Disney, Speranţa TV adică peste tot, vom asista la dezbateri şi strâmbări din nas, dat din cap a dezamăgire, lehamite. În mod absolut ciudat, doamna are-o-părere-despre-orice-oricând-oriunde-Monica, va lipsi cu desăvârşire. Ca fost profesor, nu dă bine să vorbească despre examene, dânsa se pregăteşte intens să dezbată cazul scheletului găsit în sediul poliţiei sau va încerca să dezlege misterul  săptămânii : a bătut-o sau nu Viorel pe Oana? Continue reading

Posted in De toate | Tagged , , , , , , , , , , | 46 comentarii

Un bileţel şi multe întrebări

imagesAveam de gând să scriu despre cu totul altceva dar am pierdut firul logic şi am renunţat la acea postare. Se dorea ceva funny, uşurel şi aş fi exemplificat cu un fragment dintr-o carte mai veche. Când am răsfoit cartea, la pagina 48 am găsit un bileţel (un colt de foaie de caiet) pe care e scris “important”. Atât! L-am studiat cu atenţie şi pot declara şi demonstra că nu e scrisul meu şi nici cunoscut nu îmi pare. Trebuie să vă fac acum o mărturisire chiar cu riscul de a atrage unele antipatii : Continue reading

Posted in De toate | Tagged , , , , , , | 37 comentarii

Semantica doliului național la români

m3A trecut, sper, tsunamiul declanșat de presa și de autoritățile române urmare a cutremurătorului accident din Muntenegru. Spun sper, gândindu-mă la familile care au pierdut pe cineva drag în acea neagră zi și care, poate, măcar de astăzi să își găsească liniștea pentru a-și plânge surd, înfundat, neștiut și profund, durerea.   Continue reading

Posted in Uncategorized | 17 comentarii